Ai admirat vreodata gratia unei balerine? Ai notat vreodata explozia de viteza si forta a unui atlet? Ai apreciat jocul aparent fara de efort al unei …jucatoare de tenis, de exemplu (stiti voi care 🙂 )?
Dar ai vazut vreodata cum arata picioarele unei balerine? Ai aflat care e varsta fiziologica a incheieturilor unui atlet sau ale jucatoarei de tenis?
Te-ai gandit cat efort constant si sustinut, cata durere indurata zi de zi in mod constient si deliberat sunt in spatele gratiei, vitezei sau fortei pe care le-ai admirat?
Ai contemplat ideea ca acolo unde e gratie, de exemplu, se afla undeva si un pret platit in ”dizgratios”, ”hidos”, anormal de urat si chinuit? Sau ca acolo unde e forta si viteza este un pret platit in ani buni (pierduti) de sanatate, un pret al unei imbatraniri premature?
Oricine are abilitatea de vedea frumusetea (gratiei, vitezei, fortei etc.) aparenta, nu oricine stie sa o vada in picioarele deformate de efort sau in fiziologia imbatrinita prematur.
In mod asemanator este si cu sufetul oamenilor. Copiii nu au un suflet frumos, el este doar inocent, neatins de viata sau/ si protejat (de parinti). Exista si oameni cu suflet de copil, care au avut norocul ca povestea vietii lor sa nu le fi deformat picioarele sau incheieturile. Exista si oameni care platesc in mod sisific pretul dizgratiosului si hidosului aduse de chinuri doar pentru a le perpetua. Dar mai sunt si oameni care, precum balerina, platesc pretul pentru a-l alchimiza in frumusetea oferita (si) altora.
Doar din cauza ca tu nu esti martorul unor chinuri, asta nu inseamna ca ele nu exista!
Doar din cauza faptului ca ti se pare ceva frumos, asta nu inseamna ca pentru el nu a fost platit un pret in chin, in hidos, in dizgratios, de catre altcineva la un moment dat!
