Poate te surprinde ideea din titlu dar mi-am propus să explic de ce cred eu că noi, oamenii, tindem să ne ”coacem” dragostea noastră întotdeauna după ”rețeta” pe care am văzut-o și am învățat-o (de) la mama noastră (sau persoana care ne-a ingrijit preponderent in copilarie).
Mai mult chiar, această ”rețetă” ne determină nu numai manifestarea dragostei romantice ci și manifestarea afecțiunii și interacțiunea cu proprii copii, cu prietenii si colegii, precum și interacțiunea cu oamenii ”necunoscuți” și – de asemenea – cum percepem lumea, în general.
Am pus deja aici un test cu ajutorul căruia să stabilesti categoria, dintre cele 4 stiluri principale, din care faci parte. Plecand de la caracteristicile psihologice ale acestei categorii poti intelege mai bine cum (si „de ce”) ai evoluat catre a dezvolta un anumit tip de dragoste romantica (pe care o poti stabili aici) dar care isi gaseste inceputurile, baza, in ceea ce ti-a fost insuflat de mic copil.
Reîntorcându-ne la ”rețeta de dragoste de casă” a mamei noastre trebuie să-i spunem, în primul rând, pe numele ei adevarat și anume de stil de atașament (cele 4, din testul de mai sus). Apoi trebuie să mai spunem despre ea că este un concept amplu, dezvoltat de-a lungul timpului de mai mulți cercetători care au studiat comportamentul diadei mamă-copil.
Unul dintre cele mai notabile experimente de început aparține lui Harry Harlow (1958). El a folosit pui orfani de maimuțe cărora le-a oferit posibilitatea de a alege între mame-surogat sub forma unor schelete metalice dar care aveau un biberon plin cu lapte și mame-surogat sub forma unor schelete metalice îmbrăcate într-un material moale, de prosop Frotte. Maimuțicile petreceau foarte puțin timp cu mamele-surogat cu biberon, numai strictul necesar de timp pentru a-și asigura hrana, pentru ca tot restul timpului să-l petreacă îmbrâțișând mamele-surogat din prosop Frotte. Mai mult chiar, în momentul în care erau speriate de către cercetător ele fugeau invariabil în brațele mamei-surogat din prosop. Astfel se demonstra că un aspect important al atașamentului copilului față de mama sa este senzația de confort și securitate pe care aceasta i-o oferă.
Plecand de la astfel de experimente comunitatea științifică a ajuns la momentul actual sa conchida existența a 4 stiluri de atașament si ca acestea se formează în primii 7 ani de viață, în urma interacțiunii copilului cu mama sa (persoana care-l ingrijeste preponderent). El este determinat de valorile a două axe / dimensiuni:
- sunt (anxietate redusă, capacitate de autoreglare emoțională = liniștire mare, în termenii trăsăturilor de personalitate – nevrotism scăzut) sau nu sunt (anxietate ridicată, incapacitate de autoregare emoționlă = neliniște, în termenii trăsăturilor de personalitate – nevrotism ridicat) demn de dragostea (/atenția) mamei mele ;
- mama mea (respectiv ”ceilalți oameni”) îmi asigură (nu mă evită deci nici eu nu o evit, în termenii trăsăturilor de personalitate extraversie și/sau deschidere către experiențe noi – nivel ridicat) sau nu imi asigură (mă evită deci și eu o evit, în termenii trăsăturilor de personalitate extraversie și/sau deschidere către experiențe noi – nivel scăzut) necesitățile mele emoționale
